duminică, 18 septembrie 2011

Eterna apariţie


În noaptea aceasta fermecată,
Am să uit de tot
Şi-am să mă apropii de luna
Şi-am s-o duc într-un loc

Acolo unde nu mai este niciun cânt`
De cand a sosit in caleaşca aurie,
Purtată pe aripi de vânt,
Cu pletele pân` la pământ.

Pe-atât de falnică cât şi darnică,
Numai ce s-a apucat de treabă,
Copacii să-i dezvelească,
Un covor sa ne croiască.

Vezi tu , dragă lună,
Ea e a noastră stapână
Şi cum vine, aşa si pleacă
Toamna vine câteodată.







Un comentariu: