Salvarea dragostei

Mergand pe lungul drum al vietii
Am intalnit si inima tristetii
Si-am intrebat-o unde sta
Si ce culoare-n suflet poarta.
Si mi-a raspuns...

In toate inimile stau,
Ca nu e om pe-acest pamant
Pe a carui inima s-o iau.

Culoarea ce-o port in suflet
E cel mai negru intuneric
Ca al trandafirului rosu,
Ce negru se facea
Cand un baiat aleasa isi mintea.

Dar de ce dragostea o iei
Si lasi in urma tot ce vrei?

O iau ca s-o salvez.
Sau tu nu stii?
Din nepasare si uitare
Dragostea...moare!

De ce ?

Cum pamantul nu poate trai fara apa
Nici eu nu pot trai fara tine !

In urma primului ,, Te iubesc "
Mi-au ramas mii si mii de idei.
De ce durerea pe care o traiesc
Nu se rezolva cu ale mele mii de idei ?

E vina mea sau a lui?
Ori nu-i a nimanui?!
Ci a dragostei, ce-n mrejele ei ne-a prins
Si ce-a adus durerea dupa un frumos vis.

In urma ei, ea a lasat
O fata cu lacrimi de cristal
Si-un baiat cu un gust amar.

De ce nu poate niciodata
Sa lase un baiat si-o fata
De mana vesnic sa se tina
Sa aibe-n suflet doar lumina.